luni, 4 august 2008
sâmbătă, 28 iunie 2008
Biserica Ortodoxa Sarba din Sannicolau Mare
VIAŢA CONFESIONALĂ
Sânnicolau Mare, ca toate localităţile din Banatul istoric, a făcut parte din aria de geneză a creştinismului, aşa cum o atestă descoperirile arheologice de pe malul râului Mureş, la
Sfântul Niceta de Remessiana (cca. 340-415) a desfăşurat o activitate misionară creştină şi în spaţiul bănăţean, iar în anul 535, împăratul bizantin Justinian, prin Novela XI-a, întemeia „Arhiepiscopia Justiniană Prima”, a cărei jurisdicţie încorpora şi Banatul. Viaţa creştină s-a desfiinţat în anul 731 în unele zone ale Banatului, iar în cele existente va continua, sub jurisdicţia Patriarhiei din Constantinopol.
Legenda major „Vita Sancti Gerardi” (6) consemnează că, în anul 1002, voievodul Achtum, care avea reşedinţa
În anul 1030, Gerard de Sagredo cu sprijinul regilor maghiari organizează episcopia romano catolică de
Începuturile existenţei Parohiei ortodoxe române din Cenad şi Sânnicolau Mare exista chiar şi pe timpul stăpânirii romane. Parohia localităţii făcea parte din episcopia Mureşană.
Existenţa ruinelor, una spre râul Mureş şi alta pe malul Arancăi, ambele cu altarul spre răsărit, atestă că românii din localitate au avut o viaţă bisericească bine organizată. Acest fapt este demonstrat şi pe obiectele din comoara găsită, în 1799, în Sighet, ce a aparţinut principilor români Buiula şi Vatavul şi apoi lui Achtum.
După epoca de înflorire, de pe vremea principilor naţionali, până
PAROHIA ORTODOXĂ SÂRBĂ
În anul 1773 se înfiinţează parohia sârbă, iar după construirea bisericii, în 1787 devine proprietatea sârbilor prin preluarea acesteia pe cale juridică.
Parohia ortodoxă sârbă, construită în anul